luni, 30 noiembrie 2015

Să fii sănătos!

Un stil de viață sănătos nu are neapărat o rețetă anume care, dacă este urmată cu strictețe, te face să fii mai puternic, mai superman sau mai superwoman. Un stil de viață sănătos, așa cum reiese și din denumire, se inspiră, în primul rând, din activitățile de zi cu zi. Sigur, majoritatea dintre noi avem un job sau o activitate care ne consumă o cantitate importantă de timp, dar dacă facem un calcul simplu, 24 de ore sunt suficiente pentru trei mari activități:

1. Dormitul corect și atât cât trebuie, adică 8 ore;
2. Punem accent pe job sau o activitate care ne plătește facturile (hopefully): alte 8 ore;
3. Activități ce nu au aproape nimic în comun cu cele de mai sus: sport, mâncat sănătos, jucat, petrecut timp de calitate cu prieteni sau familie: alte 8 ore.

Și, deși matematica nu e un element căruia să-i acord toată dragostea mea, socotind așa, la prima vedere, 8 înmulțit cu 3 face 24, adică fix cât are o zi. #EnstienLIKE 

Dacă primele două puncte țin în mare parte de tine, o să insist pe ce poți face la punctul 3, astfel încât să se vadă îmbunatățiri și la punctele anterioare. Inteligent, nu?! Dacă ar fi un spectacol de magie, aș spune Abracadabra, dar cum ceea ce fac eu aici este foarte serios (nu că magia nu ar fi), voi spune Nutrivita. Tot cu A se termină. 


Din propria experiență am constatat că lucrurile care inspiră sănătate și chestiile în general pozitive pentru om au nevoie de o promovare mai intensă. Iar dacă tot trăim într-un secol deja faimos pentru tehnologia sa și mașinile care stau să plutească din clipă în clipă, o campanie de marketing pentru un stil de viață sănătos, tonic și proaspăt ar avea în prim-plan persoanele de influență pozitivă din social media, online și așa mai departe. De ce? Pentru că lumea a mers mereu (bine) prin puterea exemplului. Aș fi eu unul din aceste exemple? Bineînțeles. De fapt sunt într-un fel, pentru că în afară de chipsuri și câte o aripioară din când în când, chiar mă îngrijesc bine. Dar hai că deviez. Așa sunt eu, mă iei la taină și mă apuc. 

REVENIM. 

Primul pas este alcătuirea unei liste cu bloggeri aleși bine. Printre aceștia enumăr: Daniela Toader, Cristina Lincu, Mirela Surghiu, Christian Hertzug, Daniel Botea, Robin Molnar, Raluca Gabriela Cincu, Dana Lalici sau Manuel Cheța și alții. Așadar, o listă de bloggeri cărora le-aș trimite câte un coșuleț cu suplimente nutritive, produse fără lactoză, biscuiți fără gluten și alte elemente care ar contribui la un stil de viață sănătos. Apoi, aș dori din partea lor un review sincer și un feedback de genul before and after. Simplu și de impact. 

Al doilea pas este crearea unor spoturi destinate exclusiv pentru online și rețele de socializare scurte. Cât de scurte? Cam 30 de secunde. Acestea vor fi folosite pe post de reclame pe Youtube, dar și pe TVR2 și RadioLynx. Textul din spoturi poate fi folosit și pe bloguri. Acesta poate fi plasat pe site-ul Comunicate de presă, Orizonturi Literare, Zelist și altele. Spoturile trebuie doar să fie bine construite și să exemplifice prin imagini sugestive cât de mult contează să mergi cu bicicleta sau pe jos în loc să pornești mașina, dar și cât de importantă este o alimentație sănătoasă cu produse Nutrivita. 

Al treilea pas este organizarea unor concursuri ce implică o promovare directă a produselor Nutrivita. Cum? Prin intermediul rețelelor de socializare. Distribuirile, like-urile, comentariile sunt de un real ajutor pentru o firmă ce dorește să devină populară. Concursurile adună oamenii și au un impact foarte mare în lumea virtuală. 

Ultimul pas: fidelizarea. Promoțiile de genul ,2+1 gratis” sau „30% azi la toată gama de batoane proteice” sunt extrem de eficiente. Oamenii cumpără, apreciază și revin. Cu puțin noroc, mai aduc și câțiva prieteni.

În esență, la fel ca într-un stil de viață sănătos, o campanie de marketing depinde foarte mult de la om la om. Un sfat final: când mergi să cumperi suplimente Nutrivita, e mai ok să mergi pe jos, nu cu mașina. Dacă nu... să fii sănătos!

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

vineri, 27 noiembrie 2015

10 electrocasnice de care nu mă pot despărți

Electrocasnice în sus, electrocasnice în jos. Toată lumea le are, toată lumea le cumpără. Suntem dependenți de ele, ce tot încolo și încoace. Că sunt mici, că sunt mari, sunt de nelipsit în orice gospodărie. Ne salvează viața și ne ajută să economisim timp prețios. Înainte de a scrie despre cele 10 electrocasnice de care nu mă pot despărți, am făcut un pic de ”muncă de teren”. Spre surprinderea mea, am observat că majoritatea electrocasnicelor din casă sunt Philips. Și nu e deloc de mirare acest aspect, deoarece este firma după care mă orientez de fiecare dată când am de cumpărat o nouă unealtă electrică pentru casă. Inovațiile Philips mă ajută să salvez timp și să îmi fac treaba cât mai bine în locuință. Printre cele mai utile astfel de tehnologii mi se pare peria de curățat cu abur, despre care însă voi vorbi mai jos.
Sunt mereu cu ochii pe oferte la electrocasnice și rareori dau greș cu achizițiile mele. Unul dintre magazinele mele preferate este MarketOnline, unde găsesc mereu promoții avantajoase și electrocasnice diverse. Așadar, cele 10 electrocasnice de care nu mă pot despărți sunt:

Electrocasnicele din bucătărie:


1.Frigiderul. Uriașul din bucătărie. Cel pe care îl deschidem toți, aruncăm un ochi ca și când cineva l-ar fi umplut pe furiș, apoi îl închidem la loc. Până acum un an aveam în apartament frigiderul vechi de la nunta părinților mei. Sărăcuțul, încă își mai făcea treaba, dar factura la lumină era motiv de plâns la fiecare final de lună. L-am schimbat și am profitat de acea reducere oferită atunci când dai la schimb frigiderul vechi. Tata nu a fost prea încântat, el fiind atașat de vechiul moșneag. Tinerelul e clasa A+ și de când îl avem ne-a scăzut vizibil factura la energie. Unde mai pui că e foarte încăpător, cu un congelator măricel. 

2.Multicooker-ul Philips. Încă de la început trebuie să spun că nu mă prea omor cu gătitul. Îmi place, dar nu mereu găsesc timpul pentru a putea prepara feluri de mâncare complicate. Tocmai de aceea iubesc din toată inima multicooker-ul meu Philips! E extrem de versatil, având funcții de fierbere, frigere, copt, gătire la foc mic și altele pe care le folosesc foarte rar (pentru gem, orez, iaurt sau cea de reîncălzire). Cel mai mult îmi place comoditatea pe care mi-o oferă: pun toate ingredientele în interior, apăs pe buton și la revedere! Cel mai des fac legume la cuptor cu carne, tocănițe, supe și chiar prăjituri. Prăjiturile sunt un deliciu, gătesc niște tarte minunate în el! Chiar și blatul de tort mi-a ieșit pufos. Rareori folosesc aragazul tocmai pentru că multicooker-ul nu lipește și e foarte ușor de curățat.

Multicooker Philips + prăjitură de ciocolată

3.Fierbătorul. Deși ai putea spune ”Dar ce nevoie ai de un fierbător când ai aragaz?”, eu îl găsesc mai mult decât util. Pentru simplul fapt că sunt o mare, mare băutoare de ceaiuri. Beau minimul 2L de ceai pe zi, în scop medicinal. Astfel că mi se pare mult mai comod să fierb apă o dată sau de două ori pe zi decât să folosesc oale sau alte cele pe aragaz. Pentru mine, fierbătorul este must have!

4.Sandwich maker. Din categoria ”time saver” face parte și sandwich maker-ul. Sau poate din categoria ”kit-ul studentului”. Mai mult de cinci minute nu îmi ia procesul de preparare al sandvișurilor, cu tot cu mâncat. Preferatele mele sunt cele cu șuncă, ardei gras, cașcaval și unt, dar rețeta diferă în funcție de ce am în frigider.

5.Hota. Am conștientizat importanța hotei imediat după ce am instalat-o. Chiar și cinci minute de o las pornită, aerul din bucătărie se schimbă total. Nu mă mai trezesc cu abur pe frigider sau pe gresie și astfel reușesc să previn și orice urmă de mucegai. Hota = must have în bucătărie!

Alte electrocasnice: 


6.Aspiratorul. Ce ne-am face fără el? Nu îmi pot imagina viața fără aspirator în casă. Iar de când am aspiratorul cu sac Philips Performer Expert FC8725/09 pot spune că mi-am schimbat total percepția despre rolul unui aspirator. Acesta este extrem de puternic și totuși foarte silențios. Absoarbe orice urmă de praf și știu că mă pot baza pe el în orice moment.










7.Mașina de spălat rufe. Mai ales la bloc, mașina de spălat rufe este esențială. Nici nu-mi pot imagina spălatul la mână, mai ales că uneori pun mașina în funcțiune de două ori pe zi.

8.Dezumidificator de aer. Umiditatea este o problemă destul de gravă la noi în apartament, dar totul s-a rezolvat de când am cumpărat un dezumidificator. Nu mai există mucegai în niciun colț, oricât de întunecat, iar aerul este proaspăt mereu. Uneori sunt absolut uimiți când vedem câtă apă poate extrage din aer... un adevăr trist. Îl recomand tuturor!

9.Fier de călcat. Tot Philips, cum altfel. Nu văd cum poate o casă să nu aibă fier de călcat, însă, ce-i drept, eu sunt și puțin paranoică și folosesc fierul de călcat în exces. Calc nu doar hainele, ci și lenjeriile, prosoapele. Asta pentru că un fier de călcat cu abur nu doar că aranjează cutele de pe haine, dar și distruge bacteriile din țesături.

10. Perie de curățat cu abur. Aceeași tehnologie de eliminarea a bacteriilor și a microbilor se aplică și în cazul acestei perii. Este o minune în ceea ce privește curățatul casei. O recomand oricui, mai ales celor care au probleme cu alergiile și vor să dezinfecteze baia sau bucătăria. De altfel, curăță orice suprafață, indiferent cât de murdară, fără a necesita niciun detergent. Câteodată adaug în apă câteva picături din uleiurile mele esențiale (lavandă, flori de cireș, lăcrămioare etc.), iar parfumului casei se schimbă.

De la Philips mai am uscătorul de păr, telefonul și chiar... epilatorul. V-am spus că predomină la noi în casă. Și dacă vă întrebați de unde cumpăr cel mai des electrocasnice, e bine de știut că cel mai adesea apelez la un magazin online de electrocasnice. Dacă ar fi ceva ce îmi lipsește în bucătărie, atunci este vorba despre un robot de bucătărie. Cel mai adesea l-aș folosi pentru smoothie-uri, supe cremă, dar și pentru tocarea legumelor. Util și eficient în orice bucătărie! Cel mai probabil de Crăciun voi bifa și un robot de bucătărie profesional, iar lista mea va mai adăuga încă un produs electrocasnic de care nu mă pot despărți!

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015
Sursă fotografii: arhiva personală și marketonline.ro

Solutii pentru mamici ocupate

Traim intr-o lume in care rapiditatea descrie orice activitate. Daca descoperim o alternativa mai rapida la un anumit proces, atunci in mod clar sunte dispusi sa o acceptam. Expresia Timpul inseamna bani este mai mult decat un slogan. La fel sta treaba si cand vorbim despre cresterea copiilor. Tocmai de aceea blenderele ce pregatesc mancarea micutilor sunt atat de cumparate: inlesnesc munca mamicii, care de foarte multe ori are un job in paralel cu cresterea copilului.

Calatorie in Franta

Trebuie sa recunosc faptul ca sunt fascinata de teritoriul francez inca din generala. Am iubit limba franceza dintotdeauna, motiv pentru care am studiat-o cu mare drag. Am luat certificatul DELF de limba franceza si visam, candva, sa plec in Paris pentru studii. Apele nu s-a asezat asa cum voiam eu, din nefericire. Asta nu inseamna ca am renuntat la ideea de a vizita Parisul si de a avea contact cu locurile si oamenii. Intr-o buna zi ma voi trezi dis de dimineata, voi cauta online bilete avion ieftine si voi incepe sa imi fac bagajul. Probabil nu va fi unul foarte plin, ci doar cu cateva haine si produse necesare. 

miercuri, 25 noiembrie 2015

King Kong – Cu fața curată


Umblă vorba prin țară cum că King Kong nu ar mai da năvală în orașe anul ăsta și nici la anul și nici măcar anul viitor. Cam deloc, de fapt. Da, omul, pardon, gorila s-a hotărât să fie ceva mai rezervată în ceea ce privește acțiunile sale. Surse apropiate lui spun că King Kong s-a transformat într-un metrosexual ieșit din comun. S-a mai calmat puțin de când a învățat să tricoteze și astfel a înlocuit hobby-ul în care energia lui era canalizată spre vandalizarea orașelor (americane) cu cel în care împletește hăinuțe pentru... împletește hăinuțe, ce să mai lungim vorba.




O mulțime de paparazzi l-au surprins pe King Kong la un salon din Silicon Valley, acolo unde se presupune că acesta a optat pentru o epilare aproape completă. Presupunerile însă au fost anulate de declarația unei anume Suzzy, care pretinte că a fost cea care trebuia să îndeplinească procedura. 

Suzzy a declarat: ”Domnul Kong, un maimuț foarte politicos, de altfel, a venit la noi la salon într-o zi de joi. Ne-a spus că dorește o schimbare de look și că s-a gândit că părul îl cam îmbătrânește și îi ia din farmec sau cam așa ceva. După ce ne-a arătat câteva poze cu ideile dumnealui, am stabilit o întâlnire pentru a doua zi, adică vineri, zi în care urma să vină și să începem să-l... înțelegeți dumneavoastră. Dar nu a mai venit. Nici nu a anunțat că anulează programarea. Deci n-a dat țeapă, cum ar veni. A sunat apoi și ne-a rugat să nu divulgăm acest lucru, însă mie nu îmi e frică. King Kong, e un maimuțel bun, sunt sigură.”

Alte surse spun că King Kong, se pare, va juca într-un film nou, film în care vom vedea o nouă față a celui care a redecorat orașe ani la rând. Nu a trecut mult timp și zvonurile au fost confirmate chiar de King Kong însuși într-un interviu acordat pentru revista Maimuțele deosebite.

Iată una dintre declarațiile făcute de acesta: 

King Kong: ”Vreau să arăt lumii întregi că nu sunt o bestie, adică sunt, dar uitați-vă la mine acum. După ce mi-am aplicat o epilare definitivă, parcă mi s-a luat un văl de pe față. Sunt un alt maimuțoi acum.” 

Jurnalist: ”Văd totuși că aveți barbă. De ce nu ați optat și pentru îndepărtarea ei?”

King Kong: ”Barba e ceva tipic masculin. Sunt un lumbersexual acum. Un hipster, dacă vă place mai mult termenul. Ce, nu-mi stă bine?!” 

Pozele dovedesc că într-adevăr arată... uman. 

Jurnalist: ”Cum aveți totuși pielea atât de fină? (o atinsese înainte să întrebe). Cum o întrețineți?”

King Kong: ”Tu crezi că e ușor? Normal că e ușor! Am un epilator de la Silkn cu care mă fac singur acasă în Wisconsin. Am fost la salon, nu neg, dar mi-am dat seama că tot mai ok este să mă ocup eu singur de această procedură. Plus că nu doare, va dați seama ce ar fi însemnat să mă epilez cu ceară... peste tot! Mă dau și cu cremă și tot ce trebuie și astfel arăt cum arăt. Sunt sensibil în sensul ăsta.” 

Jurnalist: ”Despre noul film ne puteți spune ceva, domnule Kong? 

King Kong: ”Am semnat cu un studio, nu dau nume ca să nu fac reclamă. De săptămâna viitoare urmează să începem filmările. La început trebuia să dărâm una, alta, dar le-am zis: <<Băi, oameni buni, sunt un tip normal acum!>> Așa am ajuns să filmăm Cu Fața Curată. Mă rog, să începem să filmăm. Te întrebi despre ce e vorba, este?!? Va fi de fapt un reality show împărțit pe nu vă zic deocamdată câte episoade în care camerele vor fi după mine și oamenii, adică voi, o să puteți să vedeți că King Kong, adică eu, e un sensibil... În primul episod veți vedea ce înseamnă să fii un lumbersexual întreținut frumos. Mani-pedi și epilat TOTAL, frații mei, că eu nu mă încurc altfel. Voi fi mai popular decât un Kardashian!” 

Apoi, King Kong a mai adăugat că își va deschide un salon de epilare unde va oferi, pe lângă lecții de epilat corespunzător, și îndrumare maimuțelor pierdute, precum și lecții de viață gratuite. Reality show-ul va începe în decembrie imediat după gala SuperBlog 2015 din București. Legătura nu am găsit-o nici noi, dar am ținut morțis să menționăm acest lucru. 

În final, King Kong a adresat un mesaj către întreaga lume: ”Pielea și burtica plată, ce maimuț eram odată!”

Acest articol participă la SuperBlog 2015

Sursă fotografii: static2.gamespot.com și silkn.ro


luni, 23 noiembrie 2015

Un Fan Brânză secretos

Toni, expertul în brânză și pofticios de meserie, a fost plecat cinci ani în căutarea celei mai bune brânze din lume. Jurnalul său online e martor că a cutreierat plaiuri nemaiîntâlnite și a gustat cele mai încântătoare sortimente brânzoase. Și totuși, care este concluzia? Unde ne este brânza fără egal, ce face zânele să uite să zboare, vrăjitoarele să încurce vrăjile și perii să rodească gutui?

Am pornit acum trei zile în deslușirea misterului. Pentru că, navigând pe site, prea multe informații nu am aflat. Însă am o bănuială: unele texte ale lui Toni Delaco ascund indicii. Și, voit, el vrea să ne inducă în eroare. Mi-am pus la muncă abilitățile de detectiv și am pornit în căutare. Inițial am crezut că prima oprire va fi victorioasă. Vorbim doar de Franța, cu a lor încântătoare ”fromage” aromată. Ce-ai făcut, dragă Toni? Dacă ai ratat cumva cea mai bună brânză din lume cu ochii find după Yvonne, o frumoasă cu glezne de gazelă? Naivitate maximă. Toni nu ar fi făcut așa ceva, nu s-ar fi lăsat pradă farmecului franțuzesc. Cel puțin asta vreau să cred. Nu, cea mai bună brânză nu e în Franța. Și chiar aveam speranțe...

În mijlocul deșertului începea o nouă aventură. Titlul lui Toni ne spune că aici a găsit cea mai groaznică brânză din lume. Brânza din lapte de yak, Byaslag, cică ar avea gust de var. Ce gust are varul, domnule Toni? Nu are cum să fie aici cea mai bună brânză din lume. Asta îmi pot da și eu seama, chiar și fără să gust. Pentru că cea mai bună brânză trebuie să fie aromată, dar moale și gustoasă, să ți se topească în gură de plăcere.

Înapoi în Europa! Pământurile italienești, elvețiene și... nici urmă de brânza căutată. Să fie vorba oare despre Ementaller? Nu, nu, nu! Fondue? Lui Toni îi place Fondue, scrie asta și în jurnal. Dar parcă e prea simplu. Prea ușor. Voi ține minte și voi căuta mai departe.


Aventurile din Spania sunt haioase și parcă iar nu duc nicăieri. Deja încep să îmi pierd răbdarea și să-mi pun la îndoială calitățile de detectiv. New York. Adelost, Caciocavallo di Bufalla și Gorgonzola, sortimente ce îți lasă gura apă doar uitându-te la ele. Și nicinul nu este the one. Să fie ciocolata caldă cu brânză din Bogota, Columbia, fericita câștigătoare a titlului de cea mai bună brânză din lume? Toni o laudă mult și, citindu-l, parcă îmi lasă și mie gura apă. Ce combinație ciudată! Dar nu e brânza din chocolate con queso câștigătoarea. Pentru că, dacă ar fi fost, nu ar mai fi lăsat loc de alte rețete și ar fi fost de neînlocuit. Ori Amanda spune că se poate prepara cu muenster cheese ori mozzarella. O pistă greșită. Din nou.


De data aceasta zburăm până în Buenos Aires, Argentina. Halumi, halumi, să fii tu victorioasa? În niciun caz. Prea ”de gumă”. Speram să fii tu, halumi. Next! De această dată, călătoria se mută pe teritoriu rusesc. Toni mănâncă khachapuri și se linge pe degete. Se linge pe degete și mănâncă khachapuri. Și mai bea o bere. Două. Citesc cu uimire cuvintele ”cea mai bună din lume”. Apoi citesc că aici, la Sakartvelo este considerată astfel. Toni e un mofturos. 


La o fermă din Serbia se prepară cea mai scumpă brânză din lume. Dar asta nu garantează că e și cea mai bună. Pentru că nu e. Cu toate că se cumpără cu 5.000 de euro... kilogramul! Cea mai bună brânză din lume nu e nici în Japonia, nici în Marea Britanie. Brânza de aici e prea puturoasă ca să fie the best. Și atunci. unde?

Atunci îmi vine ideea: dacă, de fapt, Toni știe unde e și o păstrează doar pentru el? De ce s-a întors în România și nu a continuat călătoria, dacă era convins că trebuie să o găsească? Și brusc, beculețul s-a aprins. Cea mai bună brânză e... la Delaco! De ce oare nu pleacă Toni de la Delaco, de ce mereu laudă sortimentele de brânză și cașcaval și de ce le mănâncă zilnic?

Cea mai bună brânză este la Codlea, în Brașov. Brânzică românească, sănătoasă, plină de calciu. Sortimentul nu poate fi altul decât brânza proaspătă, adorată la fiecare masă. Gustul său răcoritor, pufos, se potrivește în zeci de combinații: în sandvișuri, peste cartofi aburinzi, la omletă etc.


Notă de final: Pus în fața faptului împlinit și tras la răspundere cu privire la brânza proaspătă Delaco, Toni s-a făcut alb la față mai ceva ca iaurtul. A spus că nu comentează acuzațiile, și-a sunat avocatul și i-a spus: ”Au aflat!”

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

Women’s Down Jackets from China Are Cheap and Fashionable

Undoubtedly, the best selling product on the Internet today is clothes. Women’s down jackets are not an exception. If you are looking for a good deal, then look no further than online clothing stores from China. They offer everything you basically need from quality, value, all sizes, shapes, colors; you name it they got it. What’s more, most of them actually offer free shipping.

vineri, 20 noiembrie 2015

Deeply Yours

Se spune că iubirea trece prin stomac. Ei bine, dacă este să marcăm un traseu pe care doamna iubire îl parcurge, atunci în mod cert ea trece și pe la... nas. S-au făcut studii de-a lungul timpului despre ce înseamnă să iubești, cum pornește totul și, mai ales, în ce constă chimia dintre două suflete. Astfel, unii spun că există dragoste la prima vedere, alții cred că iubirea se construiește în timp și așa mai departe. Ideea principală este că oricine poate iubi și, cu toate astea, fiecare poate iubi în felul său, iar asta ne face diferiți și atrăgători. Dincolo de sentimente însă stă o înfățișare pe care e cam musai să punem accent dacă vrem să întoarcem priviri într-un sens pozitiv și dacă vrem ca într-adevăr legea atracției să funcționeze așa cum trebuie: parfumul.

Sursa: Pinterest.com

Apropo, legea atracției are în prim plan ideea că dacă îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră la realizarea dorinței tale. Din punctul meu de vedere și totodată din experiența personală, pot spune că este adevărat. Însă ”the real deal” are loc în momentul în care toate planetele se aliniază și ești față în față cu cineva pe care l-ai putea iubi într-o zi. Adică atunci cânt totul depinde fix de cine crezi? De tine! Pentru a simplifica întreg procesul de înțelegere, să numim tot procesul explicat mai sus „magnetism”.

Sigur, dacă am trăi într-o lume a basmului, totul ar fi în regulă, iar mirosul de levănțică ar domina întreaga poveste. Dar, după cum bine știi, nu trăim într-o lume a basmului (NU CREEEED!). Rămâne ca totul să depindă de cei al căror drum s-a intersectat. Într-un joc atât de frumos, precum este cel al iubirii, regulile nu se pot numi reguli, iar pasiunea este punctul acela în care poți fi convins de faptul că ești pe drumul cel bun. 

Se spune că mirosul poate trezi  cele mai puternice amintiri, așa că în tot acest joc numit iubire, ar fi plăcut să existe o ambianță plăcută. Să luăm două exemple, unul ok, altul mai puțin ok:

Exemplul numărul 1 (și totodată cel ok)

El și ea, o bancă într-un parc și un salcâm pentru a completa un peisaj amorezabil. Mâinile lor se țin strâns una pe cealaltă, iar buzele lor se ating într-un mod încât fluturii din stomacul fiecăruia dau să zboare. Câteva șoapte, un sărut pe gât. Parfumul ei... atât de intens și totuși atât de natural și feminin. El era proaspăt bărbierit, iar un suav parfum Enrique Iglesias îl transformase (cel puțin în mintea lui) într-un latino lover carismatic. Notele de măr, bergamotă, piper negru, pepene, vanilie și ambră o încântau și pe ea, care îi căuta mereu îmbrățișarea.

Atingerile pline de tandrețe trezesc feromonii care parcă abia așteptau să picteze tabloul celor doi într-o imagine pe care niciunul din ei nu o va uita vreodată. Concluzia exemplului ok este că parfumul pe care îl porți pe gât poate trezi amintiri plăcute peste ani și ani, iar, în definitiv, amintirile sunt cele mai de preț lucruri.

Sursa: Pinterest.com

Exemplul numărul doi (sau cel mai puțin ok)

Ca să nu stricăm povestea idilică a celor doi, luăm alți doi și îi punem pe o bancă în același parc, dar sub un alt salcâm. Pupici cu sclipici, câte o șoaptă, câte două, dar de menționat faptul că latino lover-ul din acest exemplu doar ce venise de la sală, direct la întâlnire. Așa că printre șoapte și pupici, grija că iubirea lui miroase mai puțin a levănțică, să zicem, copleșește întâlnirea. Nici măcar un strop de parfum nu reușise să picure și chiar de ar fi făcut-o, combinația nu ar fi fost dintre cele mai plăcute. Desigur, fata era dichisită și feminină, accesorizată cu parfum Deeply Yours. Notele parfumului (piersică, trandafir, frezie, grapefruit, mandarină, măr verde, vanilie și mosc) îl cucereau pe el. Însă, din cauza lui, feromonii se încăpățânau să nu picteze acest tablou în sufletul fiecăruia și să existe reciprocitate. Cu toate astea, peste ani și ani, după fiecare ședință la sala de forță, latino lover-ul își va aminti cât de tare a dat-o în salcâm cu fata ce-i putea fi chiar soție într-o zi. Concluzia este cam aceeași, doar cu mențiunea că orice detaliu contează și poate face diferența. 

Parfumul este o armă extrem de puternică în jocul seducției. Ne atașăm de parfumul celui pe care-l iubim și adorăm să-i purtăm tricoul. Unul dintre cele mai de preț simțuri, mirosul, ne face să ne îndrăgostim și ne amintește de momentele minunate petrecute alături de persoana iubită.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

miercuri, 18 noiembrie 2015

După 20 de ani

Uneori am senzația că toate planetele sunt aliniate împotriva mea. Și cu toate că se spune că noi, femeile, am fi mai schimbătoare ca vremea, la fel aș putea să spun același lucru despre pielea mea. De fapt, nu că aș putea să spun, chiar spun tare și răspicat! Pielea mea e ca un mic drăcușor care, dacă nu primește ce are nevoie în fiecare zi, o ia razna și paradoxal (pentru că așa lucrează drăcușorii), tot eu arat ca naiba. Ideea e că îmi iubesc tenul cu bune și rele, iar relația noastră de ”colaborare” decurge ok într-o mare parte a timpului. 

Sursă: Pinterest

În fiecare an, pe data de 29 aprilie, eu și tenul meu ne sărbătorim aniversarea. Anul ăsta am împlinit 20 de ani de relație, iar asta se vede cu ochiul liber. Pot să spun că da, am o relație de lungă durată. Vrei să știi prin ce am trecut noi doi în cei 20 de ani? Bineînțeles că vrei să știi, pentru că altfel nu ai fi aici. Deci, în 1995 pe data de 29 aprilie eu și tenul meu ne-am cunoscut și am început să ne descoperim unul pe altul. A trecut atât de mult timp încât multe din cele petrecute atunci au început să se mai estompeze, dar ce contează a rămas în amintire. De exemplu, știu că pielea mea era fină, catifelată, fără niciun fel de imperfecțiune. Gurile bune spun că eram tare luminată la față atunci. Bucălată și numai bună de pupăcit. Termenul de ”coș” pentru mine însemna doar chestia aia din paie în care mai puneau ai mei câte ceva. Apoi, tata mă învățase că și la baschet ”coș” însemna ceva. Mă rog, ai prins ideea. 

Apoi, relația noastră a mai evoluat, iar timpul a început să-și cam facă de cap și pe ici pe colo a început să ne modeleze. Atât pe mine, cât și pe dragul meu ten. Nimic extraordinar, cu toate că anii se adunau și îi tot sărbătoream pe aceeași dată de 29. Ordinea planetelor a început însă se strice cam după 16-17 ani de relație, când între noi a apărut o așa numită ”pubertate” care ne-a cam destabilizat încrederea pe care o aveam unul în celălalt. Atunci, termenul de ”coș” a cam prins și o a treia însemnătate. Coș fix în frunte, fix pe obraz, fix în barbă. Câte unu, câte două și exact, dar exact în momentele cele mai nepotrivite. Nici eu nu m-am lăsat mai prejos și am încercat să contracarez pubertatea, mai întâi folosindu-mă de forța fizică. Știi tu, mai storceam din când în când. Dar lucrul ăsta nu a îmbunătățit relația noastră bazată pe epidermă. Din contră, storceam într-o parte, apărea în alta. Zen, Lore, Zen. 

Sursa: Pinterest

După un an în care ascundeam urmele pe care pielea mi le dădea drept ofrandă pentru simplu fapt că îndrăzneam să cresc și eu ca omul, am recurs și la metode care într-adevăr au fost salvatoare în relația noastră. Dacă vrei, poți privi situația ca și cum eu și pielea mea dragă, am fi mers la terapie de cuplu. Specialiștii Gerovital ne atingeau cu farmec și după câteva ședințe se vedeau și rezultate notabile. Doar așa am reușit să am grijă de tenul meu în fiecare zi, iar, la rândul lui, el are grijă de mine. 

Când soarele dă să ne copleșească, îl protejez împotriva razelor, iarna îl hidratez cât se poate de bine. Nicio seară fără cremă hidratantă, nici dimineață fără cremă cu SPF! Mereu folosesc produse de tradiție, cu un raport calitate – preț bun. Câteodată îi fac surprize și mă răsplătește prin strălucire și vitalitate. În curând am de gând să să-i ofer tenului meu un set cu produse românești de calitate din gama Gerovital H3 Derma+. Dacă ar avea coadă, sunt sigură că ar da energic din ea la vederea lor.


Trebuie să știi că o relație puternică se bazează pe reciprocitate, așa că sunt împăcată cu gândul că pentru a-mi menține pielea sănătoasă trebuie să investesc timp și bani. În fond și la urma urmei, cu toate că pielea mea uneori mă mai supără, sunt conștientă de faptul că mi-a fost aproape în fiecare zi. Sunt sigură că ne vom iubi chiar și peste ani de zile când timpul își va lăsa amprenta și mai adânc peste chipul meu. Ridurile le voi iubi pentru că îmi vor aminti de faptul că sunt om și, mai presus de toate, sunt sigură că ridurile vor fi perfect așezate încât să fiu o bunicuță drăguță. Dar hai ca mai e mult până departe. Sunt tânără, iar timpul este acum de partea mea... de fapt de partea noastră. A mea și a tenului meu drag pe care îl iubesc de 20 de ani încoace.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

luni, 16 noiembrie 2015

I ♥ MY MUM

Cu toate că nu m-am considerat niciodată o ”sensibilă”, am câteva momente pe care mi le amintesc cu drag și care mi-au furat o lacrimă. Lacrimă de bucurie, de emoție, de dragoste și dor. Și foarte multe momente de acest fel sunt legate de mama mea. Pentru că nu locuiesc cu părinții de ani buni, abia dacă reușim să ne vedem un weekend pe lună. E o situație pe care foarte mulți studenți o cunosc și o acceptă cu bune, cu rele. Ce-i drept, începutul este extrem de greu și tranziția de la ”copilul mamii” la adult te schimbă total. Trebuie însă să treci peste toate, să te organizezi și să nu duci lipsa ajutorului. Că tare frumos e să ajungi acasă și să simți miros de friptură la cuptor și clătite pe aragaz... Era. Și oricât ai vrea să te motivezi să faci o ciorbă sau un chec nu găsești timp, după ce ajungi acasă seara. Mănânci un sandviș, faci un duș și adormi imediat. 

Să fie oare un an sau doi de când mama mi-a făcut o surpriză minunată. Treceam printr-o perioadă aglomerată, o sesiune extrem de dificilă și făceam și practică într-o instituție unde m-am și angajat ulterior. Mâncam din joi în Paști și singura constantă de pe aragazul meu era ibricul cu cafea. Mă plângeam destul de mult când vorbeam la telefon cu ai mei, dar nu le spuneam chiar totul. Aveam greșita senzație că ei oricum nu simt dincolo de cuvintele mele. Și de parcă nu era suficient, m-am îmbolnăvit. Am avut o criză de rinichi, am stat o noapte prin Urgențe și mi s-a spus că am nevoie de odihnă trei zile plus, bineînțeles, tratamentul de rigoare. Nici că se putea mai bine. Am sunat-o pe mama și i-am explicat în mare situația, nu era nimic grav, dar mă simțeam dărâmată. Am sunat și supervizorul de la practică, m-a înțeles, însă era imposibil să am grijă de casă și să învăț pentru sesiune. M-am culcat seara plângând. 

A doua zi dimineața, pe la ora 8:00, am auzit cheia în ușă. Dumnezeule mare, hoții să fie? De unde aveau cheie? Cum deschideau ușa? Până să apuc eu să mă ridic în picioare, ușa de la dormitor s-a deschis. Era mama. Venise să aibă grijă de mine. Avea două sacoșe mari, pline cu provizii. Am privit-o și am început să plâng. Arătam îngrozitor: păr ciufulit, cearcăne, fața palidă și purtam niște pijamale vechi pe care tot ea mi le cumpărase de Moș Nicolae acum mulți, mulți ani. M-a luat în brațe și am plâns amândouă. Nici până azi nu am întrebat-o ce a fost în capul ei să ia singură, noaptea, trenul și să vină la mine. Mă gândesc că nu putuse să doarmă seara și se hotărâse să se îmbrace și să vină.
Sursa
Una dintre plase era plină cu legume și fructe din grădină. Ardei, roșii, castraveți, țelină, sfeclă roșie și chiar niște vinete. Erau ude toate de rouă și mi-am dat seama că le culesese pe întuneric. În cealaltă plasă avea câteva cumpărături, semn că trecuse probabil pe la vreun magazin de colț, deschis la ora aceea matinală. Deasupra plasei răsăreau cinci trandafiri rozalii, prinși într-un buchet cu fundă albă. I-am pus într-un pahar cu apă, nici măcar o vază nu aveam în casă. Niciodată nu i-a plăcut să nu aibă flori în casă. Are o grădiniță superbă în curte, ca un curcubeu în toiul verii. Iar de e iarnă, florile se mută în ghivece și ocupă toată casa: pe holuri, pe frigider, pe mașina de spălat, chiar și pe televizor... A fost prima oară când primisem de la ea un buchet de trandafiri și m-am simțit atât de bine, că nici nu mai simțeam durerea.

M-a țintuit în pat, după ce mi-a schimbat așternuturile, și s-a apucat să deretice. Mi-a spălat toate rufele, a făcut curățenie lună și mi-a gătit: o ciorbă ardelenească, acrișoară, cu smântână și leuștean, cum numai ei îi iese, o tochitură de porc cu usturoi și cu mămăligă, o salată de boeuf și niște plăcinte cu brânză dulce și stafide. Încerc să scriu acum cum m-am simțit și nu găsesc cuvintele potrivite. M-am simțit acasă.

Și acum îmi dau seama că parcă nu am făcut destule pentru ea. Abia acum, când și ea e bolnăvioară și totuși nu slăbește munca în gospodărie. Am de gând să îi fac o surpriză, una pe care o „coc” de ceva vreme încoace. Weekendul viitor o să merg acasă, dar înainte de a ajunge eu vreau să apelez la o florărie online din București și să o bucur. Am mai crescut acum, sunt independentă și un buchet de trandafiri știu că este pentru ea un cadou neprețuit. Știu că ea nu mă citește, știu că are treburi grele de făcut în curte, așa că vă arăt vouă mai jos buchetul pe care vreau să i-l ofer și am garanția că nu voi strica surpriza. 


Un buchet de flori compus din 101 fire colorate, pe care să-l prețuiască și să-l îngrijească zile bune în vază. Acest buchet de trandafiri mă duce cu gândul la primăvară, anotimp în care eu am fost născută și cu siguranță îi va trezi și mamei amintiri minunate. De ce am ales buchetetrandafiri.ro? Am garanția că buchetul ales va ajunge în siguranță la destinație. Nu plătesc livrarea, iar plata o pot face cu cardul. Știu că mama se va bucura enorm când va veni curierul cu buchetul la ușa ei. Pot adăuga lângă buchet o felicitare sau un alt cadou (o vază, o cutie cu ciocolată,un ursuleț de pluș, macarons, cutie cu praline sau șampanie).

Abia aștept să îi văd reacția, să îi citesc fericirea din ochi și să o îmbrățișez. E mămica mea și merită tot ce e mai bun pe lume!

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015 

Afacerea mea? Cultură de... șofran!

Încă din copilărie îmi doream să am propria mea afacere, să nu am un șef. Acum am crescut şi am învăţat ce înseamnă PFA, SRL sau SRL-D şi că întemeierea unei afaceri nu e o joacă de copii, dar este totuşi un vis ce poate deveni realitate pentru fiecare dintre noi. Ţine doar de ambiţia şi de motivaţia noastră să ne urnim din loc şi să ne dovedim că se poate.

Am de multă vreme în minte o idee de afacere şi mă bucur să o împărtăşesc şi cu voi. M-am gândit că suma de 10.000 de euro este potrivită pentru toate costurile de demarare a acesteia. Bineînţeles, asta luând în calcul şi neprevăzutul, pentru că este destul de greu să obţii profit chiar imediat după deschidere. Așadar vreau să investesc într-o... cultură de șofran!



Ce este șofranul?

În cazul în care nu știați, șofranul este cel mai scump aliment din lume. Prețul mediu de vânzare este între 2.000-10.000 lire/500g. Pentru a obține un kilogram de șofran este nevoie de 130.000-250.000 de flori. Însă partea interesantă abia acum urmează: fiecare floare produce doar 3 stamine, care trebuie culese doar într-o anumită perioadă a anului, cu o atenție extraordinară, pentru a nu le distruge. O săptămână pe an floarea de șofran este înflorită, timp în care trebuie culese staminele. După procesul migălos de cules manual, urmează uscarea. Aceasta trebuie făcute în condiții stricte de temperatură, pentru a nu afecta calitatea plantei.

Prețul ridicat al șofranului se explică prin munca titanică depusă la culegere și uscare, dar și prin aroma extraordinară și proprietățile medicinale. O singură stamină poate schimba total gustul mâncării, însă dacă se folosește mai mult, aceasta devine amară. Șofranul este un aliment scump, dar se folosește foarte puțin în rețete, astfel că este spornic.



Unde aș planta șofran?

Șofranul crește în proporție covârșitoare în Iran. Totuși, nici Europa nu se lasă mai prejos: Spania deține acum 70% din piața mondială de șofran. În România nu se cultivă șofran la scară largă, dar asta nu înseamnă că mediul nu este propice. Din contră. Am căutat foarte multe informații și am vorbit cu mulți oameni care, știind că șofranul are nevoie de un teren argilos sau silicos, dar și că șofranul are nevoie de temperaturi ridicate, au concluzionat că nu e o idee rea să plantăm și la noi în țară. Am descoperit că ar fi excelent dacă aș cultiva după cereale păioase, care asigură o ”pânză” fertilă pentru tabloul meu mov. Unde aș planta șofranul? Simplu: pe un teren de la țară, la 50 km de Craiova. Solul este favorabil, la fel și clima. Temperaturile sunt călduroase pe timp de vară, exact cum trebuie pentru a se coace bine floarea. Procesul de creștere al ”aurului roșu” nu este foarte greu, ci culegerea și uscarea.



Ajung 10.000 de euro pentru a pune bazele unei plantații de șofran?

Există foarte puține persoane în România care cultivă șofran. Le-am putea număra lejer pe degetele de la mâini. Așa că de ce să nu fiu și eu una dintre ele? Tânără sunt, ambiție am, iar dacă voi eșua nu e timpul pierdut pentru a o lua de la capăt cu alt plan.

Bulbii de șofran se găsesc pe piața europeană la prețuri foarte mari. Un bulb costă aproximativ un euro. Bulbii trebuie sădiți la distanță considerabilă unii de alți, astfel că eu aș începe cu 3.000 de bulbi, plantați pe o parcelă de pământ pe care trebuie să o cumpăr, preferabil unde a fost grâu vara trecută. Restul banilor trebuie investiți în pregătirea solului, dar și în mâna de lucru pentru plantare. Un număr de aproximativ 10 angajați ar fi suficient. O astfel de plantație cere construirea unui centru de uscare cu tehnologie aparte și de depozitare. În perioada de vară, când floarea se deschide și permite culegerea staminelor, culesul trebuie făcut rapid, dar cu atenție. Atunci va fi cel mai mult de muncă, dar în final rezultatul va merita.



PFA, SRL sau SRL-D?

Alegerea mea este SRL-D. Mă încadrez în categoriile menționate și cred că este varianta care mi se potrivește cel mai bine. Vorbim, așadar, despre o societate cu răspundere limitată - debutant. Am până în 35 de ani, este prima mea afacere și nu am mai fost acționar sau asociat al unei firme din Spațiul Economic European. Astfel, sunt scutită de plata taxelor de înregistrare și înmatriculare la Registrul Comerțului și beneficiez de sprijin și instruire din partea OTIMMC pentru a obține fonduri nerambursabile de până la 10.000 euro. Știu că aceste fonduri reprezintă jumătate din valoarea întregului proiect, cealaltă jumătate fiind obținută din credite, economii personale etc.                                       

Fonduri europene - da ori ba?

Eu aș zice DA! Am doar 20 de ani și în mod cert șanse mari să obțin fonduri europene, având în vedere că mă încadrez în categoria tinerilor ce doresc să investească în agricultură. Nu mi-e teamă de nicio problemă întâmpinată cu rambursarea fondurilor, pentru că știu că sunt o fire organizată care respectă orice deadline sau condiție.

Sunt propriul contabil sau am nevoie de servicii de contabilitate?

Am nevoie de un contabil care să mă ajute să fac față tuturor provocărilor. Înființarea unei firme nu este treabă ușoară, mai ales că ar fi prima oară când intru în contact cu mediul afacerilor. Aș apela fără îndoială la Expert-Contabila.ro, care îmi va oferi servicii la standarde înalte pentru SRL-D. Avantajul meu? Pe lângă întocmirea tuturor documentelor și a înregistrărilor, voi beneficia în orice moment de consultanță contabilă. În acest fel voi ști că fac mereu alegerile potrivite pentru a avea garanția profitului. Îmi doresc să amortizez investiția inițială de 10.000 de euro în maximum 3 ani, astfel că am nevoie de o contabilitate bine pusă la punct și am certitudinea că cei de la Expert-Contabila.ro își vor face treaba cu profesionalism.



Știu că afacerea mea legată de plantatul șofranului este una diferită, însă visez la ea de multă vreme și sunt extrem de optimistă că într-o bună zi va fi pusă în practică.


vineri, 13 noiembrie 2015

Girls just wanna have fun

Ultimele luni din viața mea au fost un dezastru. Sarcinile de la job mă lasă fără pic de energie, iar orele peste program simt că încep să devină o obișnuință. Am mare noroc că iubesc ceea ce fac, căci altfel aș fi fugit mâncând pământul. Mai avem doar trei zile de muncă asiduă pentru a duce la bun sfârșit proiectul planificat. Încă trei zile cu dureri de cap, extenuare și, probabil, o tonă de cafea băută. Casa este un dezastru total, frigiderul este aproape gol. 

Nici nu îmi mai amintesc când mi-am făcut ultima oară o mască de față sau o baie relaxantă cu spumă. Seara adorm în nici zece minute după ce mă pun în pat. Ce roman început, ce răsfoit de reviste, ce ceai de lavandă... Soțul meu încearcă să glumească, să spună că am uitat și cum îl cheamă. Știu că în spatele glumelor lui se ascunde un sentiment real de apăsare. Știu că în ultima vreme, din cauza muncii mele, l-am neglijat. Am uitat de timpul petrecut împreună, de plimbările noastre prin parc și de privitul filmelor cu o pungă mare de popcorn în brațe.


Low battery

Prietena mea, Anca, uneori parcă e picată din stele. Şi la figurat, şi la propriu, pentru că toate ţinutele ei conţin elemente sclipitoare. Îi place să fie mereu aranjată și ți-ar vorbi ore în șir despre parfumuri, cosmetice sau haine. Dar și despre istorie, geografie, filme sau muzică. E o tipă foarte deșteaptă - studentă în anul III la Arhitectură. Pe Anca o știu din liceu, când ne-am împrietenit într-o oră de engleză. De atunci suntem nedespărțite. 

Cu toate că, de-a lungul timpului, Anca a cules câte puțin din fiecare domeniu, există ceva ce nu stăpânește deloc: mașinile. Pentru ea, mașina e doar o cutie pe roți care o ajută să meargă de la facultate acasă, de acasă la mall sau de la mine la film. Dacă m-ai întreba pe mine, nici nu are prea mare nevoie de mașină - dar are și ea dreptate, e greu să mergi cu autobuzul în tocuri. Și pentru că nu se pricepe deloc la detalii tehnice, Anca și-a cumpărat o mașină nu foarte practică. Două uși, un portbagaj mic (cât să încapă totuși două-trei plase cu cumpărături) și o formă care te duce imediat cu gândul la... ea.

E verde mentă mașina Ancăi. Și i-a pus și gene la faruri. Eu nu am fost de acord, dar nu m-am putut împotrivi. Să fie vreo șase luni de când o are. De atunci a plimbat-o de câteva ori până la service și a cheltuit destul cu ea. Însă e mașina ei și-i e dragă.

Sursa
Weekend-ul viitor am stabilit să mergem împreună la munte. Undeva aproape de București, câteva ore pe drum și nu la o cabană foarte izolată - ne e teamă că nu poate mașina să "urce". De altfel Anca e o șoferiță destul de bună, n-am ce zice. Vom sta două nopți și vrem să lăsăm acasă laptop-urile, tabletele și grijile. Ca o reîncărcare a bateriilor prin natură. Am stabilit deja cazarea, am făcut plata cu cardul, am făcut chiar și plinul la mașină. Însă ceva ne-a cam dat planurile peste cap, iar telefonul Ancăi de dimineață m-a făcut să-mi dau seama că avem o problemă serioasă:

-Lore, mă auzi? E grav, grav, grav! Cred că trebuie să anulăm totul la munte, nu putem merge!
-Anca... stai, ce s-a întâmplat? Iar ai răcit? Ți-am zis să te îmbraci mai gros, e noiembrie, ajunge cu bluzele diafane și pantofii decupați!
-Nu, nu! Nu eu, eu sunt bine, e mașina!
-Mașina? Ai lovit-o? Unde ești , vin imediat. Nu-mi spune că te-ai ciocnit cu cineva...
-E întreagă, Lore, nu am lovit-o. Doar că... are o problemă.
-Nu-mi spune, i-o fi căzut o geană, spun eu râzând.
-Ha, ha, ha. Foooarte amuzant. Nici nu știu ce are, dar pur și simplu... nu pornește! M-am îmbrăcat să merg la curs, am urcat și nu pornește. Am ridicat capota, m-am uitat, nu-mi pare nimic în neregulă.
-Adevărul este că și mecanicii nu fac altceva decât să ridice capota și să se uite. Așa se repară mașinile, e o nouă tehnologie.
-Mă superi, zău! Îți spun că nu pare să aibă nimic. M-am uitat și sub ea, nu se scurge ulei. Nici nu știu ce să fac, nu am cum să o duc la service.
-Nu te panica. Nu anulăm încă rezervarea la munte. Avem două zile să rezolvăm problema asta. Sună la ușă la vecinul tău, cel care ți-a spus în primăvară că trebuie să mergi să rezolvi cu sunetele ciudate când apăsai ambreiajul. Roagă-l frumos să se uite și să-ți spună ce e în neregulă și vedem după.

Sursă 
O oră mai târziu, Anca mă sună iar:

-Lore, am vorbit cu nea Nelu. A venit, s-a uitat și a zis că e de la afurisita de baterie auto. E moartă. Dead. Toten. Muerto.
-La asta mă gândeam și eu.
-Și ce-i fac, Lore? Știi că sunt total pe lângă. Nea Nelu a zis că dacă-mi iau eu baterie mi-o montează el, dar nu știu ce să zic. Oricum pare al naibii de grea, n-am nicio șansă să o aduc singură cu un taxi. Și unde mă duc? Nu pot să mă duc la un magazin să spun ”Fiți amabil, un acumulator auto, vă rog. Da, da, pentru mașina mea verde cu două locuri!”. La service nu am cum să o duc, ar trebui să apelez la o platformă să mi-o transporte. Numai cheltuielile astea nu le prevăzusem...
-Anca, s-ar putea să știu o soluție. Trebuie să existe firme de baterii auto cu montaj la domiciliu. Trebuie, nu? Sigur există, imposibil să nu găsim în tot Bucureștiul. Stai că asta caut acum, sunt la laptop. Aha, uite! BateriiAuto.net. 
-Dă-mi numărul, nu sunt conectată acum. Și așa scrie, că vin cu bateria la mine și o montează ei?
-Exact așa. Cam 39 lei montajul. Oricum ieși mult mai bine decât dacă apelezi la o platformă să ți-o ducă la service. Văd că au o grămadă de modele. Şi o grămadă de testimoniale pozitive.
-Păi și ce baterie auto să comand? Nu am nicio idee ce trebuie să cer.
-Nici nu trebuie, din câte citesc aici. Suni și vorbești cu un specialist care te ajută să alegi bateria potrivită. Ah, uite, ți se face garanție pe loc. Tare asta, deci nu mai pierzi timp după să te duci la service.
-Înțeleg... păi pare o soluție bună. Dă-mi numărul, sun imediat și văd ce rezolv.
-0744.482.782. Mă suni imediat după să-mi spui ce şi cum.


Trec cinci minute. Trec zece. Mă gândesc că nu i-a răspuns nimeni la telefon și încă mai încearcă. Într-un final mă sună:

-Gata, s-a rezolvat! Am vorbit cu un domn tare amabil care m-a întrebat ce mașină am și alte detalii. Mi-a făcut o recomandare bună de baterie şi destul de ieftină. Mi-a zis că azi, dacă nu mâine va veni cineva să o și monteze. În total mă ajunge sub 400lei, mult mai puțin decât crezusem eu.
-Vezi că se poate? Hai, intră în casă, fă-ți un ceai și încălzește-te. Vin eu la tine peste două-trei ore, după ce termin treburile prin casă.

Anca nu s-a mai dus la curs. Pe la ora trei am ajuns și eu la ea. Am pus ibricul pe foc să facem un ceai de coacăze, când sună telefonul. Erau cei de la BateriiAuto.net. Inițial nu ne-a venit să credem că în aceeași zi se va înlocui bateria auto. Au fost câteva surâsuri legate de genele mașinii. Nici nu mă miră. După ce s-a schimbat bateria veche, aceasta a fost luată de echipă. Și mai bine, și așa nu știam unde să o aruncăm, pentru că în niciun caz necesită condiții speciale. Unde mai pui că dacă nu o dădeam la schimb mai trebuia să plătim și 10% din valoarea noii baterii. Acum nu ne mai rămâne decât să mergem cu mașina ”vindecată” în mall, să ne luăm haine groase de munte. Va fi un final de săptămână minunat!

Acest articol participă la competiţia SuperBlog 2015

joi, 12 noiembrie 2015

Where to buy womens shoes for Winter

The type of womens shoes for Winter that you wear determine how classy and fabulous you look. However, buying the best shoes for your self is easier said than done, and that is why Yoybuy.com as the best taobao agent exists. It breaks down the purchase process into a simple easy-to-follow procedure.

miercuri, 11 noiembrie 2015

Jurnal de 4 zile

Eu și prietenul meu ne plănuim vacanța viitoare și oscilăm între Spania și Franța. De altfel, ne uităm și la oferte circuite,  mai ales că ne tentează circuitul Paris - Valea Loarei. Că tot vorbim de experiențe unice în viață, sper că știți cu toții despre programul work and travel. Este combinația perfectă dintre vacanță, distracție și job work and travel. Studenți, căutați informații despre acest program work and travel Vacanțe Speciale și mergeți în SUA cu această opotunitate, cu siguranță nu veți regreta! 



Cred că nu greșesc atunci când spun că omul s-a născut călător. Călătoria stă la baza evoluției dacă aruncăm un ochi în trecut. Am avut șansa să călătoresc în câteva locuri foarte interesante, iar după fiecare expediție m-am întors mai... împlinită. Dacă ar fi să aleg o destinație în care m-am simțit diferit de bine, atunci aș alege, fără să stau pe gânduri, Dublin, capitala Irlandei. Am avut șansa să merg acolo pentru patru zile și pe cuvânt că nu aș mai fi plecat. 


Andrei propusese Londra, dar mie îmi rămăsese în cap ideea de a merge în Dublin de la o oră de geografie din liceu. Să spunem doar că al meu cuvânt a contat mai mult decât cel al lui Andrei. Am găsit o ofertă bună la avion și cazare destul de ieftină la un Bed and Breakfast la 20 de minute de centrul orașului. Data plecării a fost 1 August. A fresh start!

#jurnaldecalatorie

Ziua 1. Cu bagajele pregătite plecăm dis de dimineață din Craiova spre Aeroportul din București, de unde la ora 13:25 urma să decolăm spre Dublin. Emoții aveam destul de mari, mai ales că eu nu mai zburasem niciodată cu avionul, iar Andrei ținea morțiș să-mi amintească de cât de terifiante sunt turbulențele. Amuzant, ce să zic. Ne-am îmbarcat la timp și astfel am reușit să și decolăm. Urechi înfundate, o ușoară senzație de amețeală, dar mă simțeam ca în al 9-lea cer cu gândul că în mai puțin de 3 ore și jumătate vom ajunge pe tărâmul irlandez. Odată ajunși în Dublin, parcă am pătruns în altă lume. Asta și pentru că am nimerit fix de Bank Holiday, o sărbătoare de-a lor, perioadă în care au cea mai bună scuză pentru a bea în cantități industriale.

Până la locul unde eram cazați am luat Expressul care face legătura între aeroport și punctele importante ale Dublinului. Cu ocazia asta am avut șansa să aruncăm și câte un ochi pe unde mai treceam. Am ajuns cu bine și ne-am cazat, iar după aceea am mers la recomandarea recepționerului de acolo (un tip foarte amuzant) să mâncăm la un fel de restaurant. De fapt, era junk food, însă la cât de înfometați eram, mâncarea avea un gust delicios. După aceea ne-am plimbat puțin haotic în stânga și în dreapta până s-a cam înserat. GPS-ul ne-a dus acasă. Prima impresie a fost bună, cu toate că prețurile ni s-au părut oleacă piperate pentru buzunarele noastre. 


Ziua 2. Ne-am trezit dis de dimineață și după ce-am servit micul dejun în regim de bufet suedez, am luat-o la pas către centru cu GPS-ul pornit. Nu ne stabiliserăm exact ce urma să vizităm. Intram pe unde ni se părea mai interesant. Așa s-a făcut că primul loc bifat a fost cel reprezentat de National Wax Museum. A fost destul de drăguț, mai ales că în acest fel am avut șansa să-i ”întâlnesc” pe MJ, Elvis, Papa și chiar pe SMIGEL. 


Am petrecut acolo mai bine de 1 oră, asta pentru că am explorat fiecare cameră și colțișor. Apoi ne-am îndreptat cu pași mici și repezi către renumita zonă Temple Bar. O mulțime de restaurante și cafenele vuiau de turiști și localnici, iar voia bună din jur parcă mă făcea să mă simt într-un fel... acasă. Tot în ziua 2 am bifat și tradiționala mâncare a irlandezilor: fish and chips. Oi fi eu nebună, dar partea peștele avea un gust... mneaaah! Până seara am mers printr-un mall și tot felul de magazine de unde mi-am luat câte ceva. Adică haine. Și încălțăminte. Andrei și-a luat gândul că și-ar putea lua ceva. Me happy!

Iar dacă anul trecut mă plângeam că n-am văzut marea deloc, ne-am interesat cum am putea ajunge la Marea Irlandei (Irish Sea). Drept urmare ne-am urcat în tren și am bifat și o plimbare pe un fel de plajă. A fost chiar drăguț... și frig. Foarte frig. 



Ziua 3 a fost destinată exclusiv relaxării și vizitării diverselor puncte de atracție. Am mers și cu un autobuz decapotat în care am purtat căști de vikingi, am gustat specialitatea casei în ceea ce privește berea: Guiness. Și, pentru că ne-a plăcut gustul, am poposit un pic și la Guiness Storehouse, un fel de templu al acestui produs de mare succes pentru irlandezi.

După-amiază am prins o vreme superbă, prilej cu care am pierdut mai bine de o oră în parcul de la catedrala St. Patrick. Spre seară am mers la pas din nou prin zona Temple Bar, iar până să ne întoarcem acasă am cumpărat și câteva suveniruri pentru familie, ca în ultima zi să nu avem efectiv nicio grijă. Înainte de culcare am mâncat la un restaurant foarte drăguț al cărui nume, pe cuvânt de exploratoare, că nu mi-l amintesc. Dar știu sigur că am mâncat bine de tot: o friptură cu legume și o prăjitură cu ciocolată. 


Ziua 4 a debutat furtunos, la propriu. Ploua destul de tare, însă până la amiază aproape că se înseninase. Vremea capricioasă tipică Irlandei. La ora 12:00 aveam programat zborul spre casă. Nu ne mai rămăsese prea mare lucru de făcut, așa că ne-am luat la revedere de la recepție, ne-am luat bagajele și am plecat cu același Express spre aeroport. Ne-am îmbarcat cu gândul că vom reveni și parcă un pic melancolici la gândul că timpul trece uneori prea repede. Apropo, nici până acum nu am înțeles rolul ”stâlpului” din mijlocul orașului. See you soon, Dublin!



Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

duminică, 8 noiembrie 2015

Și (Lored)ANA poate fi meșter!

Oi fi eu fashion bloggeriță, dar asta nu înseamnă că sunt neîndemânatică în alt domeniu. Ba din contră, sunt chiar foarte pricepută. Fără falsă modestie, dar nu sunt atehnică. Adică, la cele 20 de primăveri pe care le am, știu să montez prize, să schimb becuri, neoane, să vopsesc și chiar să bat cuie. Pe cuvânt de cercetașă! Și mă bucur că cei de la scule electrice Gtools au lansat această probă, pentru că parcă nu găseam contextul necesar prin care m-aș putea lăuda mândri că până nu va ninge afară îmi voi amenaja aproape singură grădina. Și când zic aproape singură, mă refer la faptul că echipa mea de meșteri îi va cuprinde pe Andrei, prietenul meu, inginer de meserie, tatăl meu, care apreciază că Andrei e inginer de meserie și pe tatăl lui Andrei, care e confuz că Andrei este inginer de meserie. Cu toate astea, eu voi fi cea care va coordona întreaga activitate pentru că ideea unui foișor cu leagăne îmi aparține mie. Da, știu, sunt un pic egocentristă, însă echipa mea mă iubește așa cum sunt. Sunt o norocoasă.

Foișorul meu trebuie să arate așa:

Sursa: stejarmasiv.ro


Deci, lider fiind, m-am organizat metodic și am alcătuit o listă cu tot ceea ce va fi nevoie pentru construirea foișorului. Astfel, am luat un creion și o foaie de hârtie și am enumerat următoarele elemente: 
  • scânduri;
  • cuie;
  • șuruburi;
  • vopsea maro (deși instinctul feminin mă îndemna spre roz);
  • lanțuri pentru leagăne;
  • lac pentru lemn;
  • piulițe;
  • șurubelnițe (cu cap pătrat și în cruce);
  • ruletă;
  • boloboc;
  • cârlige rezistente. 

Mulțumită fiind de mine, am mers cu lista la Andrei și i-am spus că eu sunt gata. Ochiul lui ingineresc și căprui s-a plimbat peste toate bulinele pe care eu le înșirasem acolo, iar concluzia lui a fost că vom mai avea nevoie și de câteva scule electrice pentru a putea folosi tot ceea ce am enumerat eu pe listă. Astfel, am mai adăugat un motofierăstrău pentru a putea tăia scândurile. Desigur, și dacă tot e vorba aceea cum că iarna îți faci car și vara sanie, ai noștri tați au concluzionat că n-ar strică să luăm și o mașină de tuns sau o motocositoare, așa, pentru iarba verde de acasă. 

Acum, te-ai aștepta ca barbații să se ocupe de cumpărarea echipamentelor electrice, iar eu de celelalte. Nimic mai greșit! Eu, singură, singurică am intrat pe site-ul celor de Gtools și am pus în coșul virtual cele enumerate mai sus. Apoi le-am achitat la casa de marcat virtuală, folosind cardul real al tatălui. Sunt bucuroasă. 

GTools.ro


Între timp, băieții s-au dus și au luat tot ceea ce le trecusem eu pe listă. Au fost foarte bucuroși, iar privirea lor semăna cu cea a unui copil pe care îl trimiți să își ia ce dorește dintr-un magazin de bomboane. Mai jos voi reveni cu etapele construirii foișorului visat.

Ziua 1 a fost valorificată la maximum. Toate ustensilele au fost cumpărate. Baieții s-au întors victorioși de la ”vânătoarea” de scânduri, cuie și șuruburi. Toate stau în garaj pregătite să capete o formă. Forma unui foișor cât se poate de drăguț. Sculele electrice comandate urmează să ajungă a doua zi, maxim a treia zi la noi. Așa că ne pregătim intens în ceea ce privește planificarea. Am consultat chiar și starea vremii pentru a fi sigură că nu vom întâmpina probleme. Totul e ok și soarele va poposi pe strada mea, la propriu. 

Ziua 2 de lucru debutează furtunos cu un ”Hai, Lore, trezește-te, că au venit băieții de la Gtools!”. Ora era matinală. Mă machiez puțin, că doar nu era să mă apuc de treabă fără măcar un pic de anticearcăn. Andrei își dă ochii peste cap. Ne apucăm de măsurat și trasat câteva coordonate pentru a putea avea o imagine cât mai clară a ceea ce avem de făcut și mai ales cum. Scândurile miros plăcut a lemn, iar când ne-am apucat să le tăiem cu motofierăstrăul, așchiile săreau destul de spectaculos. Nu mă temeam de nimic însă, pentru că eram bine echipată cu mânuși de protecție, ochelari de protecție și aveam și o pălărie de paie așa... de formă. 

Arhiva personală



În primă fază a trebuit să ancorăm bine în pământ șase stâlpi masivi de susținere. A durat ceva vreme, pentru că a trebuit să săpăm gropi pentru fiecare, iar pământul era destul de uscat. Am reușit în cele din urmă, iar eu pot să mă declar mândră că am săpat două dintre cele șase gropi. Orele treceau cu repeziciune, iar iluziile mele cum că am termina totul într-o zi se transformau într-un botic bosumflat. După ce am fixat cei șase stâlpi, eu și Andrei ne-am apucat să-i vopsim pentru a se putea usca până a doua zi când urma să trecem din nou la treabă. 

Ziua 3 de lucru debutează matinal. Undeva la ora 8 FIX. Urma să făurim (vorba lui Andrei) leagănele. După ziua de ieri, eram suficient de matură să-mi dau seama că va dura ceva vreme și probabil ziua de azi va fi rezervată doar acestui lucru. Așadar, o luăm de la capăt cu măsurat, trasat și tăiat. Treaba mergea destul de repede. Înșurubarea șuruburilor, precum și baterea cuielor mergea bine. Slavă tehnologiei că există scule electrice care ușurează atât de mult munca! Orele trec cel puțin la fel de repede ca ieri, dar vestea bună este că până la lăsarea serii toate leagănele au fost gata. Cu tot cu vopsit. Ce bine că și vopseaua se usucă repede! Mâine urmează finalizarea proiectului și inaugurarea lui cu un grătar cât se poate de delicios. 

Ziua 4 începe ușor, mai puțin matinală, undeva în jur de 11 jumătate. Ancorăm bine cu ajutorul cârligelor leagănele și totul arată excelent. Mă trezesc eu să fac pe inginerul și strig tare să punem bolobooocuuuul!!! Tatăl lui Andrei râde cu poftă, calmându-mă că a folosit bolobocul demult. De fiecare dată când am fixat câte un stâlp și așa mai departe. Hiu, zic. Folosim în cele din urmă și lacul pentru lemn, pentru ca totul să aibă un aspect mai plăcut și lemnul să reziste în timp. De asemenea, observ că mai aveam ceva scânduri pe care ar fi păcat să nu le folosim, așa că ajungem toți la concluzia că ar fi înțelept să construim și o măsuță pe care să o plasăm în mijlocul foișorului. Zis și făcut, iar în două ore (pe ceas) a fost gata. Am vopsit-o (ROZ, iupppii!) și am lăsat-o la uscat. 

Iar atunci când primăvara va veni în jurul foișorului voi planta flori, multe flori, extrem de multe flori, pentru că vreau ca locul acesta să fie ”biroul meu”, când vremea o permite. Sunt mândră de mine pentru că am reușit să-mi transform o dorință în realitate, iar astfel am și învățat câteva chestiuni tehnice. Și, vorba aia, atunci când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră la realizarea dorinței tale. Doar că trebuie să mai pui și osul la treabă, altfel nu o să știi niciodată cum este să scrii un astfel de articol în timp ce stai într-un leagăn drăguț.


Acest articol participă la SuperBlog 2015