duminică, 18 octombrie 2015

Să fie lumină... naturală!

E luni dimineață, e toamnă și e frig. Ora trebuie să fie 7:40. La atât mi-am instruit ceasul electronic conectat la 220V de pe noptieră să-mi dea trezirea. Se ține de cuvânt și îmi țiuie de parcă ar urma un atac aerian. De sub plapumă scot doar mâna și îl opresc. Trag aer în piept și-mi fac curaj pentru a coborî cu picioarele pe pământ. Reușesc.

Încep ritualul meu de dimineață. Becul incadescent din cameră îmi forțează ochii. Trebuie să mă mobilizez și să investesc în becuri cu LED. Minutele trec repede, iar eu parcă mă mișc încet. Și cu toate astea trebuie să-mi fac o cafea. În bucătărie, espressorul mă așteaptă cu capacul ridicat. Îl alimentez și îl pun la treabă. E puternic. Cei 980W se contorizează fară scăpare, iar în timp ce-mi pornesc și centrala termică, îmi dau seama că voi fi nevoit să fac ceva în privința energiei electrice ce parcă îmi guvernează sănătatea financiară. Plus că mai e și treaba aia cu încălzirea globală. 

Și, în timp ce în apartamentul meu parcă vine vara mulțumită centralei mele termice, mă apuc să mă aranjez. Îmi scot telefonul de la încărcat, pe care l-am lăsat peste noapte în priză. Mi-am promis că nu mai fac asta. Până să apuc să cuget bine gândul, observ că și tableta împărțea tripla cu telefonul meu. Acum chiar sunt iresponsabil. Oare ce voi face într-o zi, când va fi o mare pană de curent?!


Nu apuc să-mi răspund și sorb cafeaua pe repede înainte, iau cheile din coșul de pe hol, îmi iau servieta și-am plecat spre birou. În timp ce coboram scările mă gândeam că o mașină electrică mi-ar fi lipsit și atunci cu siguranță mă puteam autointitula anti-eroul acela din filmul cu  omul păianjen. Cum îi spunea?! Elec... Electro, da!  Electro aș fi fost. 

Deschid mașina, mă urc, pornesc, plec. Conduc responsabil, opresc la fiecare trecere de pietoni, la toate semafoarele ce-mi luminează calea în roșu și într-un final reușesc să ajung la serviciu. Ce lucrez? Sunt junior copywriter, iar biroul meu se află la etajul al treilea într-o clădire ce încă nu zgârie niciun nor. Și cu toate astea, eu sunt în al nouălea cer. 

Încă de când am pus mâna pe mânerul ușii de la intrarea în clădire, Universul a considerat că ar fi ok din partea lui să mă dispciplineze. Cum adică? Probabil ai auzit de termenul energie statică. Ei bine, atunci când am dat să împing ușa, m-am curentat pentru o fracțiune de secundă de am zis că într-adevăr sunt Electro. Nu eram, dar parcă am fost cuprins de o super putere ce mi-a deschis ochii și astfel am reușit să văd că noi oamenii suntem tare iresposabili și că folosim mult prea multă energie electrică. De fapt, o folosim cu lăcomie. 

Brusc în clipa aceea, mi-am făcut un fel de promisiune că o să las prostiile de o parte și chiar o să devin responsabil. Plus că era luni și cu toții știm că cel mai bun punct de plecare este ”de luni”. Zis și practic făcut. Tânăr sunt? Sunt (încă), deci pot să urc pe scări și nu mai chem liftul pentru câteva zeci de trepte. Îmi fac și mie un bine și economisesc și energie electrică. Știu, e o picătura într-un ocean, dar știi și tu ce-a zis Gandhi. Mi-a luat cred că aproximativ un minut să ajung la etajul 3. Am urcat relaxat. Gâfâiam un pic, iar colegii care puteau să ridice o sprânceană au făcut-o. Mă întreabă de ce nu am luat liftul, ca toți ceilalți. Pentru că sunt responsabil, răspund și merg la biroul meu. Nu s-au iscat discuții. Probabil că era luni și nimeni nu avea încă poftă de nimic. 

Eram focusat pe tot ceea ce consuma curent electric excesiv. Mă întreb dacă firma are certificat de performanță energetic. Este esențial ca o clădire să fie optimizată pentru a nu avea pierderi de căldură. Plus că lipsa unui certificat energetic s-ar reflecta și în buzunarul conducerii.

Aerul condiționat din dreptul meu băga puternic aer cald, deși temperatura era optimă. Unde mai pui că este un model clasic ce consumă cât o uzină. Îl opresc cu o simplă apăsare de buton. Probabil că mai erau și altele care funcționau la fel de iresposabil. Urma să le ”vânez” mai târziu.

Mă așesez pe scaunul meu deosebit de ergonomic și-mi pornesc laptopul cu același tip de apăsare de buton. Adică simplă. Pâna ca sistemul de operare să-mi încarce toate softurile, realizez banalul fapt că e cât se poate de zi afară, iar becurile aprinse nu au niciun rost. Mă ridic din scaun, trag jaluzelele la maximum și las lumina naturală să intre în birou. Sting becurile și mă simt din ce în ce mai bine. Economisesc. Până să ma apuc de treabă, setez laptopului meu modul hibernate, astfel încât de fiecare dată când știu că nu am nevoie de el o perioadă rezonabilă, îl voi adormi ușor, fără să mai stea pornit și să consume energie așteptându-mă. 

Știam însă că nu era de ajuns ca doar eu să fac ceva și trebuia să îi conving și pe alții să-mi urmeze exemplul. Am așteptat pauza de masă pentru a putea socializa în timp ce mâncam prânzul. Nu mai zic faptul că bucătăria avea în componență un frigider de clasă energetică B. Cu o zi înainte nu mi-ar fi păsat, dar acum, pentru numele lui Dumnezeu, trebuie să facem rost de un A++! Bine măcar că becurile din toată clădirea sunt cu LED. Vorbesc și cu doi colegi pe care știu că mă pot baza și după două sendvișuri reușesc să-i conving să întocmim un plan cu care să mergem la managerul firmei și să-i sugeram că ar fi ok să economisim ceva mai mult. 

Câteva ore mai târziu am organizat un brainstorm cu tunete și fulgere împreună cu cei doi colegi ce-mi deveniseră aliați și am reușit să trasăm câteva puncte pe care le vom include într-o frumoasă prezentare spre managerul firmei. Punctele pe care le-am notat sunt următoarele:

  • Aparatele de aer condiționat trebuie înlocuite cu modele mai noi, de tip inverter sau VRV. În plus, ele trebuie folosite mai responsabil și oprite când chiar nu este nevoie de serviciul lor.;
  • Frigiderul de clasă energetică B trebuie înlocuit cu unul de clasă A++;
  • Trei cuptoare cu microunde sunt cam multe. Unul este suficient. Putem aștepta unul după celălalt;
  • Dacă lumina naturală lumineză ok în interior, becurile ar fi indicat să fie stinse;
  • No elevator day!, adică să existe o zi pe săptămână în care toată lumea urcă și coboară pe scări;
  • Laptopurile și calculatoarele să fie trecute în stand-by când nu sunt folosite o perioadă îndelungată de timp;
  • Folosirea imprimantelor trebuie făcută cu cap. Ne putem trimite mailuri dintr-un birou în altul și nu trebuie neapărat să printăm informațiile și să le distribuim tuturor. În plus, în acest fel economisim hârtie și, implicit, copaci;
  • Fiecare colț trebuie izolat termic, iar clădirea să aibă certificat energetic. Un audit energetic ne va arăta că investiția a fost una cât se poate de inspirată;
  • Mâinile le puteam usca folosind prosoape de hârtie. Nu doar că vom economisi energie electrică, dar am citit studii conform cărora aparatele din băi nu fac altceva decât să împrăștie microbii;
  • Televizorul din camera de relaxare să fie stins când nimeni nu se relaxează;
  • Să participăm la absolut fiecare ediție a zilei Pământului. 
Azi, după ședință, vom merge fiecare la casele noastre și ne vom odihni. Mâine vom avea discuția cea mare cu managerul.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015
Sursă fotografii: activerain.com, avizez.ro, cliparthut.com și coffeeandironydot.com

Related Articles

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu