miercuri, 17 decembrie 2014

Temă PRESA SCRISĂ: În autobuz

Temă: Realizaţi o naraţiune cu titlul "Mersul cu autobuzul".

Umbrelele se strâng, iar mulţimea somnoroasă se înghesuie să urce în autobuzul cu numărul 3. După ce coboară câţiva călători, începe nebunia. Dacă vrei să îi laşi pe cei în vârstă să urce primii, s-ar putea să nu mai ai loc nici măcar pe ultima treaptă. Şoferul nu are răbdare şi accelerează, iar uşile se închid peste călători ghinionişti.

Aproape toate locurile sunt ocupate. În dreapta stau cu genţile în poală şi umbrelele la picioare doamne dichisite. În stânga merg persoanele mai în vârstă. Este o lege nescrisă a mersului cu autobuzul, iar dacă nu o respecţi în mod cert vei fi atacat cu obervaţii şi priviri pătrunzătoare.

Nimeni din stânga nu vrea să stea pe scaunul de la fereastră, aşa că o doamnă hotărâse să îşi pună acolo cumpărăturile. Unii aruncă priviri scurte şi strâmbă din nas, alţii îşi încruntă frunţile în timp ce sunt înghesuiţi din toate părţile. Doamnei nu părea să îi pese prea tare de nemulţumirile celor din jur şi continua să privească pe fereastră. Îşi aduce aminte de ceva şi începe să  scormonească în plasele burduşite cu mâncare. Scoate o pungă roşie, înfige adânc mâna şi începe să mănânce pofticioasă. Prune uscate. Doi liceeni cu ghiozdanele în spate îşi dau coate şi râd cu poftă. Mirosul de prune uscate cuprinsese întreg autobuzul.


Spre surprinderea tuturor, doamna simte că este cea vizată şi închide punga cu prune. Se uită în jur şi îşi dă seama că toată lumea o privea, aşa că spune bosumflată: „De ce nu bagă autobuzuri mai mari?”.

Tu ce ai fi scris? Te provoc să ieşi din casă, să mergi cu autobuzul şi să observi tot ce se întâmplă în jurul tău.

joi, 4 decembrie 2014

Temă PRESĂ SCRISĂ: Descrierea unei săli de aşteptare

Bun venit la un nou aricol din categoria Temă PRESĂ SCRISĂ, Jurnalism. Tema de azi este:

Descrie o sală de aşteptare folosind legea altenanţei în 1000 semne.

 Tema mea:

Sala de aşteptare din faţa cabinetului doctorului este ca o debara. Cele două bănci neîncăpătoare aşezate paralel au fost deja ocupate de oamenii care se uită nerăbdători la ceas. Imediat cum ajungea o persoană mai în vârstă, priviri rugătoare şi oftaturi prelungi se aruncau către norocoşii care prinseseră un loc. Pereţii de un galben-muştar accentuau plictiseala, în timp ce în aer se simţea miros înţepător de medicamente. 

Este ora 14:15, iar doctorul trebuia să ajungă de un sfert de ceas. O doamnă cu părul cărunt ţine în mână o ţiplă mototolită prin care se vede un teanc de reţete. Lângă se afla un domn îmbrăcat cu palton şi fular gros. Mişca regulat din picior, dar nimeni nu se încumeta să îi spună că sunetul este enervant. Îţi scoate grăbit o batistă înflorată şi îşi suflă zgomotos nasul.

O doamnă îmbrăcată elegant, cu parfum puternic şi ruj ţipător ajunge şi priveşte nemulţumită spre sala plină. Salută nepăsătoare, dar găseşte puterea să spună cu încredere: „Să ştiţi că eu o să intru înainte, am doar de luat o trimitere şi scap repede. Am vorbit şi cu doamna doctor la telefon.”

Aproape zece perechi de ochi privesc scrutător asupra aceleiaşi persoane. Toată lumea începe să bombănească şi să îşi exprime nemulţumirea. Între timp soseşte doamna doctor, iar bărbatul cu batista înflorată se grăbeşte să intre el primul. Doamna cochetă rămâne în urmă, sub priviri victorioase.


Tu ce ai fi scris?