miercuri, 17 decembrie 2014

Temă PRESA SCRISĂ: În autobuz

Temă: Realizaţi o naraţiune cu titlul "Mersul cu autobuzul".

Umbrelele se strâng, iar mulţimea somnoroasă se înghesuie să urce în autobuzul cu numărul 3. După ce coboară câţiva călători, începe nebunia. Dacă vrei să îi laşi pe cei în vârstă să urce primii, s-ar putea să nu mai ai loc nici măcar pe ultima treaptă. Şoferul nu are răbdare şi accelerează, iar uşile se închid peste călători ghinionişti.

Aproape toate locurile sunt ocupate. În dreapta stau cu genţile în poală şi umbrelele la picioare doamne dichisite. În stânga merg persoanele mai în vârstă. Este o lege nescrisă a mersului cu autobuzul, iar dacă nu o respecţi în mod cert vei fi atacat cu obervaţii şi priviri pătrunzătoare.

Nimeni din stânga nu vrea să stea pe scaunul de la fereastră, aşa că o doamnă hotărâse să îşi pună acolo cumpărăturile. Unii aruncă priviri scurte şi strâmbă din nas, alţii îşi încruntă frunţile în timp ce sunt înghesuiţi din toate părţile. Doamnei nu părea să îi pese prea tare de nemulţumirile celor din jur şi continua să privească pe fereastră. Îşi aduce aminte de ceva şi începe să  scormonească în plasele burduşite cu mâncare. Scoate o pungă roşie, înfige adânc mâna şi începe să mănânce pofticioasă. Prune uscate. Doi liceeni cu ghiozdanele în spate îşi dau coate şi râd cu poftă. Mirosul de prune uscate cuprinsese întreg autobuzul.


Spre surprinderea tuturor, doamna simte că este cea vizată şi închide punga cu prune. Se uită în jur şi îşi dă seama că toată lumea o privea, aşa că spune bosumflată: „De ce nu bagă autobuzuri mai mari?”.

Tu ce ai fi scris? Te provoc să ieşi din casă, să mergi cu autobuzul şi să observi tot ce se întâmplă în jurul tău.

joi, 4 decembrie 2014

Temă PRESĂ SCRISĂ: Descrierea unei săli de aşteptare

Bun venit la un nou aricol din categoria Temă PRESĂ SCRISĂ, Jurnalism. Tema de azi este:

Descrie o sală de aşteptare folosind legea altenanţei în 1000 semne.

 Tema mea:

Sala de aşteptare din faţa cabinetului doctorului este ca o debara. Cele două bănci neîncăpătoare aşezate paralel au fost deja ocupate de oamenii care se uită nerăbdători la ceas. Imediat cum ajungea o persoană mai în vârstă, priviri rugătoare şi oftaturi prelungi se aruncau către norocoşii care prinseseră un loc. Pereţii de un galben-muştar accentuau plictiseala, în timp ce în aer se simţea miros înţepător de medicamente. 

Este ora 14:15, iar doctorul trebuia să ajungă de un sfert de ceas. O doamnă cu părul cărunt ţine în mână o ţiplă mototolită prin care se vede un teanc de reţete. Lângă se afla un domn îmbrăcat cu palton şi fular gros. Mişca regulat din picior, dar nimeni nu se încumeta să îi spună că sunetul este enervant. Îţi scoate grăbit o batistă înflorată şi îşi suflă zgomotos nasul.

O doamnă îmbrăcată elegant, cu parfum puternic şi ruj ţipător ajunge şi priveşte nemulţumită spre sala plină. Salută nepăsătoare, dar găseşte puterea să spună cu încredere: „Să ştiţi că eu o să intru înainte, am doar de luat o trimitere şi scap repede. Am vorbit şi cu doamna doctor la telefon.”

Aproape zece perechi de ochi privesc scrutător asupra aceleiaşi persoane. Toată lumea începe să bombănească şi să îşi exprime nemulţumirea. Între timp soseşte doamna doctor, iar bărbatul cu batista înflorată se grăbeşte să intre el primul. Doamna cochetă rămâne în urmă, sub priviri victorioase.


Tu ce ai fi scris?

joi, 27 noiembrie 2014

Temă PRESĂ SCRISĂ: Apartament învelit în folie de aluminiu

Sunt studentă la Jurnalism, anul I. Pentru unii poate e interesant să vă scriu ce teme se fac în cadrul acestei facultăţi, aşa că pentru aceia lansez rubrica Temă PRESĂ SCRISĂ. Sunt mici exerciţii de scriere şi de imaginaţie, care vă pot ajuta şi în blogging.

Tema de azi începe astfel: 

Pornind de la textul următor, construiţi o naraţiune veridică în maxim 1500 de caractere:  Chris Kirk din Olympia (SUA) a avut o surpriză de proporţii la sfârşitul săptămânii trecute când s-a întors dintr-o călătorie la Los Angeles şi şi-a găsit apartamentul învelit integral în folie de aluminiu. 

Tu ce continuare ai avea? Eu am scris astfel:

joi, 20 noiembrie 2014

Atenţie la ofertele de Black Friday!

Mâine, adică începând cu miezul acestei nopţii, se va lansa isteria obşnuită în fiecare an de Black Friday. Momentan mă interesează doar un blender Philips care costă la preţ întreg acum aproape 150 de lei şi un DVD Samsung cam la acelaşi preţ. Aşadar, doar dacă văd o ofertă extraordinară la aceste două produse voi scoate bani din buzunar.

Totuşi, ţin să vă anunţ, deşi probabil v-aţi dat seama, că nu toate ofertele sunt reale. Vin cu un caz concret observat zilele acestea. Regret că nu am făcut un print screen aseară, când preţul acestui televizor era 1.999 lei, adică 20 de milioane de lei vechi. Azi, adică fix înainte de seara buclucaşă, preţul a crescut la 2.099 lei, adică 21 de milioane. Aşadar, un milion a fost adăugat de nicăieri, tocmai ca să pară reducere mai spectaculoasă. 

marți, 18 noiembrie 2014

Să ciocnim pentru un nou început!

Dragă cititorule,

Se poate să fii o persoană statornică şi totuşi să adori începuturile? Probabil că da, pentru că eu exact aşa mă simt acum. Îmi place cum mă simt şi ador aceste clipe de entuziasm pe care le trăiesc. Vreau de mult să lansez acest blog şi iată că abia acum se întâmplă acest lucru. 

Aşadar, am început să scriu aici. De ce aici? Pentru că dincolo nu îmi găseam mereu locul. Pentru că mă simţeam dezamăgită de conţinutul publicat. Pentru că îmi promisesem mie că voi fi o bloggeriţă dedicată frumuseţii şi am cam dat-o în bară în ultima vreme... Era nevoie de o despărţire. Blog Culore trebuie să rămână un blog de beauty în mare parte, iar acesta trebuie să devină, cu paşi mici, blogul meu de suflet, personal, în care să se regăsească o fărâmă din viaţa mea şi pasiunea mea pentru viaţă. Îmi place munca mea şi iubesc tot ce am construit pe blog timp de mai bine de un an. Am creat o comunitate frumoasă care simt că preferă mai mult partea de beauty de pe blog, pentru că în fond datorită diverselor postări despre frumuseţe au început să citească articolele. Nu vreau să te pierd, cititor drag.

Acest blog va fi colţul meu liniştit, lipsit de cosmetice şi alte produse care ne fac să credem că suntem mai frumoase. Aici voi scrie orice şi oricând, fără a-mi fi teamă că cititorii mei obişnuiţi cu un anumit tip de postări vor fi dezamăgiţi. Aici vreau sa fiu eu.

Plouă afară, nu aş fi aflat dacă nu îmi spunea Andrei. E fereastra închisă, iar în căşti îmi cântă la ureche Damien Rice albumul My Favourite Faded Fantasy. Sună destul de bine.

Aşadar, să ciocnim pentru un nou început!